N-am să ştiu niciodată
când am trăit,
de ce am trăit am să uit
cum uită ochiul spart,
lumina.
Ţin încă în mână un
ciob de amforă
al cărei vin l-am băut
chiar eu
şi al cărei lut e chiar mâna mea.
Văd un vulture marin,
dar poate
că eu sunt văzut de el,
-poate că el vede un vultur marin .
Nichita Stanescu
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment