Mă uit în trecut şi nu înţeleg Urmele paşilor mei.
Privesc îngheţata zăpadă
Prin care picioarele mele desculţe,
Îmi amintesc, s-au rănit,
Dar urmele lor închipuie semne
În alfabetul unei limbi dispărute.
Ieri ce voiam să spun
Şi mâine cum voi mai citi
Durerea mersului de-acum,
Când clipele obeze
Par ani şi anii epoci
Nehotărâte şi fără sfârşit?
Nici un răspuns nu se naşte
Decât când nimeni nu mai are
Nevoie de el
Şi întrebarea care-l aştepta
A murit.
Ana Blandiana
Posts
2 comments:
Multumesc mult Ana pentru faptul ca aici gasesc atat de multe cuvinte care chiar spun ceva, ale tale sau nu, asta e mai putin important!...si imi plac mult imaginile tale cu biciclete...si nu numai alea, dar stii asta! Multumesc!
a duminica frumoasa sa ai!
Codrin
Multumesc Codrine pentru clipa de zabava , o zi frumoasa si voua .
Despre poze , ce sa zic , incerc sa invat cu fiecare , un lucru e clar , nu renunt ... si nici tu , fara dubiu !
Spor in continuare .
Post a Comment