de an nou şi ...de bine

ne bate anul nou la uşi ,
stingher , şi oarecum străin .
cu teama de a nu fi primit
aşa cum se cuvine ...
la secunda zero ,
poate vom fi in stare
de un gand bun cu zâmbet .
pentru ce a fost , şi ce va fi ...
pentru cel de alături ...
pentru noi ...
la mulţi ani !

nu întreba ...

'' nu stiu încotro . doar pasul ,
ticăie grabit secunda .
aşa că , nu întreba , unde .
am luat doar amintirile .
şifonate în valiză ,
n-au protestat ...
aşa că , nu intreba de ce ...
îţi rămîn ţie celelaltele .
toate . şi uitarea .
aşa că ... uită sa întrebi ! ''

altfel

'' le-ai zice gânduri ,
apoi cuvinte uitate .
nerostite demult , unele ,
şi-au pierdut sensul .
aripa lor s-a transformat
in radacină adâncă .
doar unele , altfel ,
din fire , ajung
la cer ... ''

rest

'' mi-e somnul albastru-adînc
dar visul e alb .
furat unei amintiri .
albe şi ea .
din alte ierni venită ... ''

gramatici de strada

o seama de verbe

la timpuri pe masura .

conjugand clipa , neiertator .

si povestea-i , unica

a fiecaruia in parte .

... doar ochiul

de-ar fi deprins

sa vada ...

nod 13

N-am să ştiu niciodată
când am trăit,
de ce am trăit am să uit
cum uită ochiul spart,
lumina.
Ţin încă în mână un
ciob de amforă
al cărei vin l-am băut
chiar eu
şi al cărei lut e chiar mâna mea.
Văd un vulture marin,
dar poate
că eu sunt văzut de el,
-poate că el vede un vultur marin .

Nichita Stanescu

povesti în 2

unu , doi - pasul .
al meu şi al tău .
în acelaşi ritm ,
pe acelaşi drum .
apoi , povestea se ţese in urma .
şoptit ...

fără vorbe

'' n-am să rostesc un cuvânt .
tăcută ,
am sa privesc doar pasul tău ,
trecatorule .
şi am sa ghicesc de azi
vei fi ,
tu , cel de ieri ...
zadarnic încerci să te ascunzi ,
îţi cunosc deja ,
tic-tacul pasului ... ''

joc

'' ...ai putea să imblînzeşti lumina
cu petec diafan de umbre .
şi-n jocul lor , nebun ,
să-şi uite datul .
apoi , cuminţi ,
să le aşezi pe-un suflet .
să-i scrie rostul ... ''

evadare

'' ascunzi clepsidrei o seamă
de ore .
aşa , să nu-ţi măsoare
nimeni - vorba ,
privirea , ori pasul .
si timpul furat ,
îl preţuieşti altfel ...
egoist .
e doar al tău ... ''

diminetile ...

uitate in toamna .
prea pustii , usor posomorate .
numarand un alt timp .
din alt veac .
nestiut , nedefinit .
cui apartin ?

manechinul frivol

'' n-am nevoie sa-ti citesc privirea .
o simt . curgand lasciv , incet ,
atingand si umbra .
nu ,
nici n-o sa raspund privirii tale ...
nu are sens .
vezi tu , eu nu am suflet ,
poate , un pret ,
pe-o eticheta ... ''

all this ugly things ...

de ce ?

simplu : exista .

... din pacate .

spectator

'' privirea o arunci spre cele
ce te inconjoara .
uneori speriat , de ce ti se arata .
nauc , refuzi pasul inainte .
si parca te-ai intoarce .
sau ai inchide ochiul .
... in final , ramai un biet
spectator .
de ce ? ''

echilibrum

cadente zilnice . ritm .
puls .
secunda picurata . fin .
in auz . sau vaz . in noi .
si drumul care uneori il
banuim .
il ghicim cu varful piciorului .
lenes sau alert .
toate ,
in cautarea echilibrului .....

printre non-dialoguri

'' mai ai puterea sa vrei
si glas sa strigi
uneori , mai poti sa vezi .
se intampla !
ciudat e , ca doar Nimeni
iti raspunde .
si pe rand , satul ,
refuzi , ramanand mut si orb ... ''

orasul si iarna

asteapta si el zapada .
cuminte . si umpic posomorat .
trezit din somn ,
dupa inca o noapte
in care a visat alb ...

dorinte

'' astept albul zapezii .
ireal si crud .
sa-mi pierd pasii in el .
de negasit sa fie ...
cu urma stearsa de-un viscol .
... astept .
si pana atunci ,
am sa mangai bland
copacii ce imi tin companie .
uimiti de atata toamna ... ''

Contratimp

Mă uit în trecut şi nu înţeleg

Urmele paşilor mei.

Privesc îngheţata zăpadă

Prin care picioarele mele desculţe,

Îmi amintesc, s-au rănit,

Dar urmele lor închipuie semne

În alfabetul unei limbi dispărute.

Ieri ce voiam să spun

Şi mâine cum voi mai citi

Durerea mersului de-acum,

Când clipele obeze

Par ani şi anii epoci

Nehotărâte şi fără sfârşit?

Nici un răspuns nu se naşte

Decât când nimeni nu mai are

Nevoie de el

Şi întrebarea care-l aştepta

A murit.

Ana Blandiana

dialoguri imaginare

privirea ti-o intorci , mereu .
am observat . spre lumea ta .
nedefinita si necunoscuta , noua .
tainica .
'' ce-i asa frumos in lumea ta
si asa urat in a noastra ? ''
ma privesti mirata ,
si calm , raspunzi :
'' - totul "

gest

'' rasare umil ,
in urma cuvantului
ramas mut .
timid , parca rusinat
de atata indrazneala .
si , cum nu e nimeni
sa-l inteleaga ,
apune , la fel de umil ... ''

interzise

adunare de negatii ...
ciudat , tot cu minus da ,
oricat te-ai stradui .
alungi si conjugarile negative
din ganduri .
le insiri plictisit pe axa dinspre
minus infinit .
acolo unde le e locul .
in final , speri in plusul
adus de secunda noua ...
optimist .

vis fara nume

visezi departe .

fara sa dai locului un nume .

il cuprinde doar zarea .

si nimic din banalul unei zile ,

nu iei cu tine ...

esti singur .

cu visele tale . pe un alt taram ,

parca , altul , tu .
si timpul ingheata ...

griuri

'' de unde vin culorile ? ''
intreaba copilul privind mirat in jur ...
'' cum ar fi fara ele ?
si cum i-am spune albastru cerului ? ''
probabil am fi nevoiti sa le inventam ...
sa imbracam cuvintele cu ele .
sa nu mai doara griul unui adevar ...
sa (ne) putem minti ,
pana la plus infinit ...

ferecat

'' inchis intre paranteze opace-grele
iti ramane gandul .
ascuns .
nimic nu razbate afar`.
nu stiu , parca ,
privirea ti-e amara si ea ...
unde te ascunzi suflete ,
de ce ?
si mai ales , cine ti-a taiat aripile ? ''

identitati

incercam uneori ,

sa fim ceea ce nu suntem in realitate .

si devine amuzant , cand

sablonul nu ne '' prinde '' .

in goana dupa '' a fi altfel ''

devenim o turma ,

... de oi clonate !