fara opriri

...drumurile care -n vis se deschid in fata ta

au zarea larga ...

si 100 incertitudini ...

si le iubesti tocmai de aia , poate .

si ce-i mai important ,

nu vezi finalul , pasul - liber - din inertie .

renascand

copacul murise demult . era abia o umbra .

si ma obisnuisem cu el asa . greu .

pentru ca il stiam si inflorit ...

dar continua sa ma intampine , desi nu-i mai zambeam demult .

ma gandeam ca nu am cui .

pana intr-o zi cand am vazut lastarii ...noi , traind , renascuti .

am plans si am ras deodata .

copacul traia , din nou , dupa ce , obosit poate , renuntase .

...

pas mic si impiedecat un pic , alaturi de unul mare .
sigur , gandit , adult .
trec impreuna , si invata cum e impreuna .
asa , cu pas mic . zilnic .
:)

dedicatie

...celei care se va domni in curand .

casa de dragoste sa aveti , restul se rezolva ...

salt

obositi de-o lume nebuna , ne-am intoarce intr-un alt timp .

spre un alt inceput .

macar pentru o clipa ...ragaz sa poti intelege unele `de ce`-uri ale zilei prezente .

antiteze

sa fie tineretea doar o stare si opusa ei varsta alba ? asa sa fie ?
atunci cum se face de vad pe strada , tineri al caror gand cocosat ii garboveste si mai tare , a caror privire incetosata de-o cataracta avansata ii orbeste cumplit , iar pasul le e ezitant si nesigur ?
unde le-o fi zambetul nici nu ma pot intreba , macar...
si greseala unde o fi ?

altundeva

se poate sa fi acolo , prezent sau prezenta , fizic doar .

... cu gandul departe ...

s-o fi chemand ca esti dus ...

ei si ?

n-a murit nimeni din asta ...