copacul murise demult . era abia o umbra .
si ma obisnuisem cu el asa . greu .
pentru ca il stiam si inflorit ...
dar continua sa ma intampine , desi nu-i mai zambeam demult .
ma gandeam ca nu am cui .
pana intr-o zi cand am vazut lastarii ...noi , traind , renascuti .
am plans si am ras deodata .
copacul traia , din nou , dupa ce , obosit poate , renuntase .
Posts
No comments:
Post a Comment