...si mi-am amintit intamplator de ultima plecare , intamplatoare si ea ... spre marele nimic ma indreptam cu pasi repezi , hai-hui . nu aveam un scop , nici tinta . era doar pas-tacere-umbra . ...si apoi mana ta blanda , bratara mainii mele . de ce ? zambesti ingaduitor , si te mira intrebarea , da , de ce eu ?
No comments:
Post a Comment