preambul

musca gerul . si-i miros de iarna .
prilej de ingrijorare .

si incruntare pentru unii .

eu , rad mustacit .

am asteptat-o un an , doar !

si va sa vie . cu omat ,

ceata si chiot vesel de copil ,

imbujorat ...

si da , cu alb-negru , printre griuri ...

:)

ea , tacerea

'' uneori alba , diafana , translucida .
de cuvant uitat , si lene de a-ti aminti .
sau grea , de tunet neinceput ,
rau prevestitoare .
ea-tacerea , ne invaluie ori
copleseste ,
ne masoara visele ,
si ele mute uneori ... ''

in toamna

'' raman triste , cele zambitoare odat`

uitate in colturi intunecate .

chinuite-n asteptare .

esti surprins , doar ,

de jumatatea ta de zambet ,

fara adresa .

si ploua in ganduri , la fel si in vise .

iti spui incet-soptit : lasa , e toamna . ''

multumesc 24

printre obisnuinte , te strecori zilnic .
slalom printre gesturi invechite .
printre ritualuri cotidiene .
si pentru ca uneori ,
ziua vine cu surprize-nevisate ,
incerci sa dai un nou sens ,
banalului -multumesc .
'' multumesc 24 ''
:)

manechinul uitat

'' mai am rabdare sa astept .
uitat intr-o vitrina .
la randu-i uitata .
mai vad arar ocheade sau
un zambet dus .
si stiu ca a trecut inca o vara .
pentru cei care zambesc .
timpul mi-e de nefolos .
vi-l las voua ...''

fericirea cotidiana

nu . nu starea de extaz plutind
in abstract .
ea , fericirea concreta , infima ,
poate neluata in seama .
copiind forma lucrului banal
peste care treci usor ,
poate , prea grabit uneori ...
ea fericirea , inchisa intr-o
miime de secunda .
ce trece , asa ca o parere ...
''o fi fost , oare ? ''

Va veni o vreme

Va veni o vreme
Cand voi simti nevoia frunzelor
Si-o sa ma vindec cu iarba,
Cand, imbatranind, o sa-mi adaug proteza
Cantecul pasarilor,
Cand o sa-mi lipseasca pastila de luna
In noptile cu insomnie.

Fiti linistiti, va veni o vreme
Cand nu voi putea trai fara toate acestea,
Cand voi fi obligata sa recunosc
Dreptul la importanta
Intregului univers.
Va veni o vreme,
Dar acum lasati-ma, pentru Dumnezeu,
Lasati-ma numai cu mine.


Ana Blandiana